Capitolul 4

Avem dificultati cu respiratia.

„Respira, Bella, respira”, am auzit-o pe Alice spunand, „Ti-as da niste sfaturi, insa chiar nu-mi amintesc cum era sa trebuiasca, deci…”

Aerul a iesit cu presiune din plamanii mei.

„Clanul Denali?” am intrebat eu.

„Dap”, a raspuns Alice serios.

„E si Tanya cu ei?”

„Dap”, a spus ea, „Si ghici si mai cine?”. Fata lui Alice era strambata cu dispret.

„Cine?”. Cine altcineva mai conta?

„Kate”, a spus ea pe o voce inalta, pitigaiata. Asa de mult dezgust pentru cineva era ciudat venind dinspre ea.

„Bune prietene?”, am intrebat eu malitios.

Ea a marait inainte sa ma corecteze, „Arhidusmani”.

I-am aruncat o privire derutata.

Iar ea mi-a dat un raspuns derutant, „Hai sa punem doar ca tu si cu mine s-ar putea sa fim in aceeasi barca”.

M-am gandit la asta un moment, apoi becul aproape stins care plutea deasupra capului meu s-a aprins luminos. Buzele mi-au tremurat. „Daca prin barca te referi la 490 Battle Cruiser, atunci da, cu siguranta suntem in aceeasi barca”.

Ea mi-a aruncat un ranjet diabolic, „Haide, Bella. Sa mergem sa le spunem tuturor de intrusi. Aham. Vroiam sa zic oaspeti”, ne-am inlantuit bratele, „insa dupa cina”, a adugat ea.

„Stiam eu!”, am exclamat, dupa ce ea mi-a confirmat suspiciunea in legatura cu surpriza.

„La naiba”, complicea mea la crima a mormait cand am iesit pe usa, „Ei bine, oricum fa pe surprinsa”.

Coborand pe scari, i-am spionat pe Emmett si Edward in living, care stateau uitandu-se, dintre toate posturile, la un canal discovery la o emisiune cu zebre.

Inainte ca picioarele mele sa loveasca podeaua, alunecand de pe ultima treapta, chiar mai repede decat am putut eu sa clipesc, Edward ma prinsese si ma pusese pe picoare.

„Esti in viata!”, s-a bucurat el intr-o uluire jucata, „E un miracol!”

„Oh, stiu si eu”, a spus Emmett venind langa el, „Inca sta in picioare – Poate e o fantoma”.

Lui Emmett chiar trebuia sa aminteasca ca eram impiedicata. Nu cinci.

I-am sagetat pe amandoi cu o privire mai-spune-inca-un-singur-cuvant-si-iti-tai-degetele-si-te-pun-sa-le-manaci-si-nu-imi-pasa-ca-esti-vampir (phew).

„Presupun ca mai bine i-as verifica semnele vitale”, a spus Edward cu un ranjet.

Ei bine, presupun ca el nu era foarte apropiat de degetele lui, deoarece a inceput sa-mi verifice pulsul.

„Dr.Edward, ai gasit pulsul?”, a intrebat Emmett.

„Poate – insa nu sunt sigur”, a raspuns el.

Eu mi-am dat ochii peste cap.

„Pai”, a inceput el, „exista o cale sigura ca sa aflam”. Comentariul lui avea injectat prea multa obraznicie in el ca sa nu fie ceva care sa ma faca sa rosesc.

Edward s-a aplecat in fata si mi-a soptit ceva la ureche. Ceva cu bulina rosie, nepotrivit pentru copii, parinti va rugam blocati accesul la acest canal. Genul asta de ceva.

Emmett avea o proasta influenta – o foarte proasta influenta. Aminteste-mi sa-i multumesc.

„Pentru Dumnezeu, cred ca am reusit”, a exclamat Emmett cu un ingrozitor accent britanic.

„Te urasc”, am spus, inainte sa incep sa ma indepartez. In aparenta totusi, Edward credea ca fusese o idee proata sa ma prinda in bratele lui, strangandu-ma la piept.

„Oh, nu, n-ai s-o faci”, a soptit el, „Iti amintesti cum s-a rezolvat asta ultima data?”

M-am rasucit cu fata la el si am zambit, punandu-mi bratele in jurul gatului lui. „Stii ceva?”, l-am intrebat eu.

El a ridicat o spranceana, una perfect arcuita (perfecta in general). Wow. El chiar ma facea sa-mi pierd sirul gandurilor. De fapt, el imi distrugea complet sirul gandurilor – si facea asta doar cu o spranceana.

Starea de oboseala mi-a disparut totusi intr-o clipita, si zambetul zeflemitor mi s-a intors pe fata. I-am facut semn cu aratatorul sa vina mai aproape.

El a facut-o, lasandu-se in jos, iar eu mi-am aplecat fata ca si cand i-as fi soptit la ureche.

L-am lasat sa astepte pentru un moment inainte sa zbier, „Merg pe picioarele mele de optsprezece ani!”, direct in sursa auzului sau super-ascutit de vampir.

Edward s-a chircit. Rasul bubuitor al lui Emmett a ricosat in pereti.

Curand, rasul meu i s-a alaturat, si apoi, intr-un final, la fel a facut si Edward.

Ochii lui razatori i-au intalnit pe ai mei. „Asta nu face decat sa fie si mai demn de mila faptul ca nu ai reusit pana acum sa stapanesti abilitatea asta. Inca n-ai scapat”, a spus el cand m-a ridicat in bratele lui.

Ei devenisera ca al doilea „acasa” pentru mine acum.

Corectie: bratele lui erau „acasa”.

„E timpul surprizei”, a anuntat el voios.

Acum, orice fata normala ar fi batut din palme, chitaind de bucurie, zambind, facand niste miscari semnificand bucuria. Insa eu m-am gandit la faptul ca eu preferam sa-mi petrec timpul cu familia de vampiri nemuritori a viitorului meu sot vampir nemuritor ca fiind la mii de kilometri departare de „normal”, asadar doar am marait si mi-am ascuns fata in umarul lui Edward.

„Si totusi inca ma iubesti”, a spus Edward. sunetul vocii lui era moale, stand intr-o pozitie delicata pe gardul care separa tachinarea de seriozitatea mortala.

„Intr-un fel”, am raspuns eu razand. M-am uitat in sus si am vazut ca gura lui Edward era incordata.

Rapid, am depus un sarut pe cel mai apropiata zona de piele la care am putut ajunge, pe o parte a gatului lui.

„Bineinteles”, m-am corectat eu, complet ursuza de data asta.

El s-a relaxat vizibil inainte sa paseasca spre bucatarie.

Eu am oftat si am mormait, „Iar incepem”.

„O sa-ti placa”, m-a asigurat el, „Promit”.

Ajungand in bucatarie, am vazut-o pe Esme stand langa cuptor.

Daca ea credea ca era ciudat ca eram carata peste tot in bratele fiului ei, nu arata asta. De fapt, ea radia. „Surpriza, Bella!”

Rapitorul meu a inceput sa ma lase jos, apoi s-a oprit. „Esti sigura ca te descurci?” a intrebat el, zambind pana la urechi.

Mi-am asezat ambele maini pe umerii lui si am respirat adanc, „Cred ca sunt pregatita”.

El a ras si m-a asezat pe picioare in acelasi timp.

In fata mea era o cina suficient de mare ca sa hraneasca pe toata lumea din China – de doua ori.

Un pui la rotisor, rumenit era piesa centrala, cu un morman de piureu intr-un bol de argint langa el. De jur-imprejurul puiului erau legume asortate – asezate in ordinea acelor de ceasornic: porumb dulce, okra, rosii feliate peste un fel de paste, mazare si fasole pastai. Mai departe tronau deserturile. Erau cel putin patru tipuri de placinta, o tava cu negrese, si o prajitura cu un aspect mai degraba discutabil.

„Wow, Esme…”, am spus eu.

„Stai jos, draga mea, stai jos!”, s-a napustit Esme incantata. Ea imi amintea de un ceainic care sta sa dea in clocot.

M-am asezat. „Arata delicios”.

Esme a zambit radios, chiar inainte de a-mi ingramadi un munte de mancare in farfurie.

De proba, am incercat cartofii.

Mmmmmmm.

„Wow, Esme, e minunat”, i-am spus, crezand cu adevarat fiecare cuvant.

Douazeci de minute mai tarziu, mancam o felie de placinta cu mere.

Alice si Jasper venisera inauntru sa vada spectacolului ciudateniei umane.

Jur ca l-am auzit pe Jasper murmurand „Unde baga atata?” catre Alice la un moment dat.

Totusi, in prezent, Alice era subiectul asupra caruia privirile derutate ale lui Jasper si Edward erau atintite.

„Alice”, a inceput Edward, „sa pui in ordine alfabetica denumirile stiintifice ale tuturor animalelor marsupiale din lume nu poate fi atat de captivant.”

Eu am chicotit in laptele meu cu ciocolata. Deci, la asta se gandea ea ca sa-l distraga pe Edward.

Alice a parut ofensata un moment. „Eu il numesc hobby”, s-a aparat ea, „Asta pentru informarea ta”.

„Saptamana trecuta erau amfibienii”, am sarit eu….ca sa o sustin.

Jasper m-a privit, „Sigur ca da”.

Edward parea sa fie enervat.

Alice m-a privit, „Am putea la fel de bine sa le spunem, Bella”.

Eu am dat din cap.

Jasper s-a dus sa-i adune pe ceilalti Culleni.

Eu mi-am aruncat privirea inapoi la Alice si Edward. El se uita la ea cu o expresie intensa. Ea se uita fix la o plata in ghiveci din coltul camerei de parca era cel mai interesant lucru din lume.

Cand toata lumea era adunata, ea le-a dat vestea. „Clanul Denali vine sa ne faca o vizita”.

Tacerea mormantala nu era reactia la care ma asteptam. In mod clar, Alice avea dreptate sa astepte pana dupa cina.

„Cand?” a rupt Edward tacerea. Vocea lui era abrupta.

„In seara asta”, a raspuns Alice cu voce mica.

Eu eram confuza. Stiam care era problema mea cu ei, insa eram aproape sigura ca familia Cullen si Clanul Denali erau prieteni.

M-am uitat prin camera si le-am studiat fetele.

Doua dintre ele afisau un soi de incantare: Esme si Rosalie. Carlisle si Emmett ma priveau cu expresii ciudate, nervoase. Jasper se uita fix la Alice cu aceeasi expresie.

„Si e…rau?”, am intrebat eu incet.

Nimeni n-a scos un cavant.

Intr-un final, Jasper, simtindu-mi nervozitatea, mi-a raspuns la intrebare. „Noi n-am mai fost in cei mai buni termeni de la episodul cu Laurent”.

Ahhh, Laurent. Prietenul Victoriei statuse cu ei pentru o vreme. Uitasem. M-am cutremurat putin.

Edward inca o privea intens pe Alice. El arata cu fiecare por vampirul care era. „De ce?” a intrebat el prin dintii inclestati.

„Irina a disparut”, i-a spus ea, inca complet concentrata pe ficus.

Irina? Cine? Ce nu-mi spusese Alice?

„Bella”, s-a intors Edward, adresandu-mi-se, „trebuie sa mergem”.

„Dar eu…”.

„Acum”, a spus el taios. Ochii lui ardeau cu un soi de furie tinuta bine sub control.

Asta a fost prima data dupa multa vreme cand m-am simtit incomod in casa Cullen. Si rusinata pana-n prasele. Rusinata pentru ca eram asa de naiva, ca eram in afara subiectului, ca toata lumea stia ceva ce eu nu stiam si ca nimanui nu-i pasa suficient ca sa-mi spuna si mie.

„Prea tarziu”, a spus Alice bland.

Atunci a inceput sa sune la usa.

Advertisements

15 Responses to “Capitolul 4”

  1. wow.. ce-s cu reactiile astea… Irina a disparut… si ce vina are Cullenii cu asta?? sa se duca sa o caute… oare ce se va intampla…
    Cap e superb…. 🙂

  2. Wow…atataaaaaaa mancare =)) 😀
    Cand am citit capitolul m-a apucat foamea :))

    Aaa. Stiu ca nu am mai dat comentarii de ceva vreme si imi pare rau. Am citit capitolele pe telefon, si nu am putut sa comentez.:D Acum iau fiecare capitol in parte si las cate un comentariu 😀 :*

  3. alexyafiction Says:

    Ok, deja ma simt ca Bella. Ce imi scapa? Nu-mi vine sa cred ca pot fi asa curioasa :)) . Imi place de amuzamnetul pe care l-ai introdus, desi la final este foarte serioasa scena si chiar misterioasa.
    Te-am pupat,
    Alexya

  4. Ai o imaginatie grova !Este foarte frumos fanficul sper sa continui !

  5. super …:X:X:X ….

  6. WoWW :X este absolut minunat. >:D:D<

  7. super…chiar imi place cum scrii! Sa o ti tot asa cu scrisu, dar sa nu ne ti prea mult pe jar. Daca vrei poti vizita si blogul meu http://kris-fanfiction.blogspot.com/ spor la lucru

  8. ramona (elyia) Says:

    Bravo Lara. Frumos scris, ca de obicei.

    Noapte linistita si inspiratie maxima in continuare

  9. ce tareee. sper ca iti e mai bine si nu mai esti racita.:*

  10. frumos Lara imi place foarte mult abia asteptam capitolul asta:) pup

  11. alicebeautifulvampire Says:

    wow reactii de milioane :-))
    Super pe cand urmatorul capitol?
    Lara anunta-ma pe mess cand mai scrii si daca nus online ok?Mai stau pe invisible!!PLSS””!!!!!:-):-*

  12. ce reactie ciudata au avut …astept continuarea

  13. foarte frumos … si captivant.
    astept continuarea cu mari emotii… oare ce se intampla de e toata lumea atat de incordata

  14. wow…ce reactii la vestea data de Alice…astept cu nerabdare urmatorul capitol…pupici:*:*:*:*

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: