Capitolul 5

Toti au intepenit.

Puteai sa tai tensiunea din aer cu cutitul.

Edward a scos un marait jos inainte sa se intoarca sa ma priveasca cu o expresie de nepatruns in ochii lui de topaz.

Dintr-odata, am putut sa vad de ce Alice gasise ficusul atat de captivant. In acel moment, era cea mai fascinanta specie de plante pe care am intalnit-o vreodata.

Ii multumesc lui Dumnezeu pentru Emmett, „Ei bine, nu va ridicati toti odata”, a spus el, mai destinzand un pic atmosfera.

Carlisle si-a dres vocea, „Raspund eu”, a spus el, mergand spre usa.

Vampirii care stateau in bucatarie au inceput sa se mute in living. Edward a venit ultimul. Am observat usurata ca expresia lui se indulcise, insa a mea era inca ezitanta.

El a ingenunchiat in fata scaunului meu, luandu-mi fata in maini.

„Imi pare rau, dragostea mea”, a spus el, indepartandu-mi parul de pe fata, „doar ca…”

El s-a uitat in jos si a oftat, „Ei bine, banuiesc ca nu mai conteaza acum”, a spus el inainte sa se ridice si sa-mi ofere mana.

„Esti iertat”, l-am asigurat eu, apoi am facut o pauza inainte sa adaug, „cu o conditie”.

El mi-a strans mana, „Orice”, a spus serios.

L-am impuns in umar, complet inutil, insa m-a facut sa ma simt mai bine, „O sa-mi spui ce se intampla cu adevarat”.

Ochii lui s-au inchis si a respirat adanc.

„Ai spus orice”, i-am amintit.

O umbra de zambet i-a atins fata. „Da, asa am spus. Presupun ca ar trebui sa invat sa gandesc inainte sa vorbesc”.

„Oh, stiu si eu”, am raspuns eu, „Cred ca esti perfect asa cum esti”.

El a chicotit si m-a condus spre rivalii mei. Vreau sa spun spre dragutii oaspeti.

Livingul derula un episod din „Vrajba Familiilor”: Cullen vs Denali. Ei doar se uitau fix unii la altii.

Intr-un final, am ajuns sa ma uit la noii oaspeti, si cand am facut asta, gura mi s-a cascat larg deschisa.

Sa ai atatea persoane frumoase intr-o singura camera ar trebui sa fie o crima. Ma simteam ca ratusca cea urata, inconjurata de lebede.

Mintea mea a recunoscut-o imediat pe Tanya. Parul de un blond roscat ii cadea in cascade de valuri peste umeri. Fata ei era perfecta din toate punctele de vedere. Fiecare unghi, fiecare zona lina, fiecare curba: esenta perfectiunii.

Picioare de supermodel tineau aceasta creatura la inaltime. Ea purta o rochie sangerie care am considerat ca era cam prea provocatoare.

Ochii mei comuni, caprui, au privit-o ingroziti. Eram sortita pieirii.

„Edward”, a strigat ea cu o voce ca mierea atunci cand ne-a vazut, „Ce dragut din partea ta sa ni te alaturi”.

Nu-mi venea sa cred. Femeia practic torcea.

Mi-am miscat degetele pana cand am putut sa-mi ating inelul de logodna, savurand senzatia rece a metalului – atat cat mai puteam.

„Tanya”, a venit salutul scurt al lui Edward.

„Ce-ar fi sa ne facem comozi?”, a sugerat Carlisle.

Asa au si facut, Denalii pe canapeaua din partea stanga a masutei de cafea si Cullenii pe cea din dreapta ei. Edward s-a asezat pe un scaun aproape de partea unde statea familia lui si m-a tras in bratele lui.

Ciudat, m-am simtit calma dintr-odata. I-am zambit lui Jasper.

„Cum a fost calatoria?”, a intrebat Esme.

Un barbat masiv cu parul ciocolatiu, carliontat, pana la linia umerilor, a raspuns cu un accent spaniol, „Mai lunga decat ar fi trebuit sa fie”, inainte sa arunce o privire ciudata spre barbatul care statea in stanga Tanyei.

Acesta avea parul argintiu si trasaturi ascutite, ca de soim.

„Eleazar”, a spus acesta, „vrei sa o gasesti pe Irina?”

„Irina a disparut?” a intrebat Rosalie. Oare chiar era sincer ingrijorata?

„N-a lasat nicio urma”, a raspuns frumusetea cu parul negru ca pana corbului ce statea langa Barbatul-Soim. Judecand dupa cautatura plina de ura cu care o fixa in permanenta Alice, mi-am dat seama ca era Kate.

„Asta nu inseamna ca trebuie sa-i includem pe Volturri”, a mormait Eleazar, ruland „r”-ul din Volturi.

Minunat. Absolut minunat. Tanya si Volturi intr-o singura seara.

Tanya l-a facut pe Eleazar sa taca. „Suntem nepoliticosi. Nu ne-am prezentat”, a mi-a aruncat o privire zambind fortat, „cum se cuvine”.

„Ea e doar un om”, a spus Kate.

Carlisle a fortat si el un zambet. „Credeam ca suntem cu totii aici deoarece avem un anumit respect pentru oameni”.

Kate a inceput sa riposteze ceva, insa Tanya a intrerupt-o, „Cred ca ea a fost doar surprinsa de … prietenia voastra…”

„Logodna”, a corectat-o feroce Edward.

„OH”, a spus Tanya, uitand de tonul invelit in zahar, „ce…dragut”. a batut din gene.

„Bella”, s-a intors Carlisle spre mine, „aceasta este Kate, …”, apoi s-a uitat la Barbatul-Soim. Aparent el era nou.

Inainte ca el sa poata raspunde, a facut-o Edward. „Josius”.

„Ah”, a continuat Carlisle, „Kate, Josius, Tanya, Eleazar si Carmen”, mi-a prezentat el personajele de pe canapea de la stanga la dreapta.

Nici macar n-o observasem pe Carmen. Nu spusese niciun cuvant pe parcursul intregului fiasco. Ea avea aceeasi culoare de par si ton al pielii ca si Eleazar. Am observat de asemenea ca cei doi se tineau de mana.

„Aceasta este Bella”, a continuat Carlisle, aratand spre mine. „Edward, n-ar trebui…”

„Da”, a raspuns Edward, „trebuie sa o duc pe Bella acasa acum”.

„Oh, e cumva ora ei de culcare?”, a ranjit Kate, batjocorindu-ma.

Unde era bunul lansator de rachete cand aveai nevoie de el?

Edward si Alice au suierat in acelasi timp.

„A fost doar o gluma”. Ea nu suna convingatoare nici pe departe.

Tanya a chicotit, „Oh, n-o bagati in seama”, a spus ea, „A fost o reala placere sa te cunoastem”.

Eu mi-am asezat un zambet mare si larg pe fata si mi-am fortat vocea sa spuna ceva dragut, „De asemenea”, inainte sa pasesc spre usa cu Edward pe urmele mele.

Afara, nu l-am asteptat pe Edward sa ma ajute sa intru in masina. Am intrat in Volvo si am trantit portiera cu putere.

Edward s-a urcat pe locul soferului si a pornit motorul, cu o raceala iritata.

Eu, pe de alta parte, fumegam.

Era ora amurgului si peisajul incetosat a zburat pe langa noi, inchizandu-ne intr-o bula verde si gri. Viteza cu care mergea Edward a atins 110 km/ora inainte sa rupa tacerea. „Pentru numele lui Dumnezeu, Bella, te rog spune-mi la ce te gandesti”. El suna disperat.

M-am uitat in alta parte. „Doar ma intrebam ceva…”

„Da, pot sa vad asta. Asadar, de ce o iau razna?”, a spus el anxios.

Eu am ramas tacuta.

El s-a uitat inapoi la mine si apoi din nou la drum inainte sa-si treaca mana peste obrazul meu. „Mila?”, a intrebat el incet.

Eu am zambit. Cum puteam rezista? „Doar ma intrebam daca m-ai scoate din inchisoare in cazul in care ar comite vreodata vreo crima”.

Emotii variate au trecut pe fata lui. Prima, oroare. Apoi, ingrijorare. Si in final, amuzare. „Depinde pe cine ai omorat”, a raspuns el intr-un tarziu, zambind. „Ce arma folosesti?”

Eu am ranjit. „Lansator de rachete”.

El radea cand a tras masina pe aleea casei mele. Masina lui Charlie nu era. Trebuie ca era in patrula. „Ma gandeam eu ca ai putea simti asa”.

Edward m-a ajutat sa ies din masina de data asta.

Imediat ce am intrat in casa, m-am ghemuit pe canapea. M-am lasat putin mai jos cand Edward s-a asezat langa mine.

M-am intors pe spate ca sa fiu cu fata la el, si el s-a aplecat ca sa ma sarute pe varful nasului.

„Ea e ca Rosalie – partea a doua”, m-am plans eu.

Sprancenele lui s-au incruntat. „Cine?”

„Tanya, desigur”.

In coltul gurii si adorabil, zambetul lui s-a intors, „Bella, nu stiu cum sa-ti spun…”

„Nici nu trebuie”, i-am taiat-o eu, intorcandu-mi fata in perne.

Cu o presiune usoara, mi-a ridicat barbia si mi-a intors fata ca sa-l privesc din nou. „Lasa-ma sa termin”, a spus el, „Nu stiu cum sa-ti spun ca nu incape comparatie. Te iubesc pe tine”.

Ochii lui de culoarea coniacului m-au hipnotizat sa-l cred.

Am zambit si am rosit violent.

„Hai sa mergem”, a spus el, ridicandu-ma in brate.

„Unde?”

Edward a privit in jos la mine si a ranjit. „In pat”, a spus el simplu.

Dumnezeu sa ne ajute pe toti.

Inima imi batea atat de tare incat am crezut ca o sa-mi sara din piept. 13 august, data nuntii mele cu aceasta creatura ca un zeu, era la doar trei saptamani distanta, insa in momentul acesta mi se parea o eternitate.

Rasul lui m-a scos din transa, si m-am uitat urat la el. „Asta a fost o rautate”, am spus cand am ajuns amandoi in camera mea.

„Asta este ceea ce simt in fiecare monet cand sunt cu tine”, m-a contrazis el, asezandu-ma jos.

Am scos limba la el inainte sa ma duc la baie sa ma schimb in pijama.

Venind inapoi, l-am vazut tolanit pe patul meu, cu ochii inchisi. Am profitat de oportunitatea asta ca sa ma arunc pe el.

El totusi, m-a prins inainte sa ma izbesc de el.

M-am incruntat, „Intr-o buna zi…”, am primis eu, „Intr-o buna zi”.

Acum stateam intinsi fata in fata.

Ridicandu-ma intr-un cot, am cerut, „Zii tot”.

„Hmmm?”, a intrebat el inocent.

„Intelegerea noastra?”

El a tresarit un pic, „Nu putem sa facem o exceptie doar de data asta?”

M-am uitat la el neincrezatoare, „Nu exista nicio exceptie la intelegeri. Acum, vorbeste”.

El a oftat. „De unde vrei sa incep?”, a intrebat.

Victoria era a mea. „Pai…”, am inceput eu, „cine e Irina, pentru inceput?”

Edward a inceput, „Irina, Tanya si Kate erau clanul original Fdenali. Ele au trait secole intregi. Au vazut lumea schimbandu-se de nenumarate ori”.

Eu am dat din cap, „Si ele au fost intotdeauna – stii tu – vegetariene?”

El parea stanjenit. „Nu…”

Deci asta era intrebarea noptii. Mi-am ingustat ochii pana au ajuns ca doua linii. „Ce nu-mi spui?”, l-am intrebat.

El s-a uitat in alta parte.

„Te rog”, am adaugat.

Privirea lui a intalnit-o pe a mea si apoi, si-a intors-o din nou. „Ele erau succubus”, a spus el intr-un final, „ispite…”, el a oftat din nou, „ele se foloseau de barbati si apoi…”

„Ce?”, am intrebat eu cu voce mica.

„Apoi ele se descotoroseau de ei”, a terminat el.

„E ingrozitor”, am concluzionat eu.

In timp ce-mi parea rau pentru acei bieti oameni care erau atrasi spre moarte, eram mai interesata in, asa cum se spune, a-mi cunoaste inamicul. Asadar, rivala mea nu era numai de o frumusete de ti se taia respiratia, mai era si o experta in seductie, de asemenea. Incantator.

„Da”, a spus Edward, „asa a fost”.

„De ce s-au lasat de asta?”

„Le-a apucat vinovatia”, a raspuns el. „Asta e un lucru bun in legatura cu Tanya. Ea este cea care le tine pe celelalte doua pe drumul cel bun”.

Da, hai sa o complimentam pe curtezana intunericului, asasina in masa. Am incercat sa-mi controlez totusi gelozia si mi-am amintit ca eu aram cea pe care o iubea Edward.

„Oh”, am reusit eu sa spun, „Deci, in mare, ea a sedus tipi inca de la inceputurile timpului. Asa e?”, am intrebat.

Edward a chicotit, „Da, presupun”.

„Nu ma faci sa ma simt mai bine, stii”, a spus eu, gelozia iesindu-mi la suprafata.

El mi-a mangaiat obrazul, „Nu ai pentru ce sa-ti faci griji. Pentru ablosut nimic”.

Buzele mi s-au ridicat intr-un zambet. „Deci, ce-i cu Carmen si Eleazar?”, am intrebat eu. Era momentul sa schimb subiectul.

„Pai, Eleazar era de fapt un calicadore in Inchizitia Spaniola”.

Expresia fetei mele era confuza, „Un ce?”

„Un calicadore”, a spus el, „Era un militar, unul care-i pedepsea pe Protestanti. Cand am locuit cu ei, el si Jasper erau buni prieteni. Ei vorbeau de planuri de batalie si de cicatrice din lupte si lupta incolo, lupta incoace zile in sir”.

Eu am dat din cap.

„In orice caz”, a continuat Edward, „el a atacat persoanele nepotrivite intr-o zi in 1543. ei au decis ca pedeapsa perfecta pentru cineva atat de religios ca el ar fi sa-l transforme. El inca se gandeste mult la asta”.

Eu am cumpanit o clipa. „Wow…e antic”.

Edward a zambit, si a continuat, „Carmen – ei bine, Carmen era dintr-o casa regala spaniola. De fapt, ea inca mai crede ca este. Carmen a fost cea care l-a facut pe Eleazar sa treaca la vegetarianism cand s-au indragostit unul de celalalt. Palatul ei a fost atacat intr-o noapte, in timpul Revoltei Messina, si ea a fost la un pas de moarte cand a gasit-o Eleazar si a transformat-o”. El s-a uitat la mine si a intrebat, „Suna ingrozitor de romantic, nu-i asa?”

„Sau de un romantism ingrozitor”, m-am oferit eu.

„Adevarat”, a ras el, „Pe moment esti satisfacuta?”

„Niciodata!”, am strigat eu. Edward a zambit larg. „Ci ce-i cu tipul ala Josius?”

Zambetul i-a cazut. O expresie ciudata, sumbra s-a asternut pe trasaturile lui.

„Ce e?”, am intrebat.

„Nu stiu multe despre el – e nou”. Suna de parca era in defensiva.

Eu eram confuza. „Pai, n-ai putut sa-i citesti gandurile?”

Edward si-a mutat privirea si a ramas tacut.

„N-ai putut, nu-i asa?”, am spus eu. Era de fapt mai mult o afirmatie decat o intrebare.

„Nu”, a spus el. „Va trebui sa vorbesc cu Carlisle in legatura cu asta… E ca si cand as avea parte de tine in dublu exemplar”. El a facut o fata de oroare prefacuta, „Un concept cu adevarat terifiant”.

„Ha. Ha”, a fost tot ce am spus – in timp ce chicoteam in sinea mea.

„Acum ce mai e?”, m-a tachinat Edward.

„Nu, de fapt”, am inceput eu, „Mai aveam un singur lucru sa te intreb”.

„Numai unul?”, el s-a uitat la mine sceptic.

Mi-am facut cruce cu mana peste piept. „Pe cuvant de cercetas”.

„In regula atunci”, a spus el, „Da-i drumul”.

„De ce nu o place Alice pe Kate?”

El a pufnit, „Orice mai putin asta”, a marait el.

„Asta a fost un raspuns jalnic…insa iti mai dau o sansa”, l-am tachinat eu.

„Kate a avut o … chestie pentru Jasper”, a inceput el, „si el nu a fost atat de categoric in a o refuza, asa cum am facut eu cu Tanya”.

Wow. Jasper o sa primeasca un pumn zdravan dupa ce ma voi transforma. „Si a mancat bataie de la Alice?”, am intrebat.

„Nu chiar – eu si Emmett am avut o mica discutie cu el”. El ranjea.

Eu eram sceptica. „O mica discutie?”

„Daca prin mica discutie, intelegi bataie cu pumnii”, s-a corectat el.

„Oh”, am spus. „Edward?”

„Da?”, a raspuns el.

„Tu chiar ai fost categoric cand ai refuzat-o pe Tanya, corect? Adica”, m-am impleticit in vorbe, „Voi mai fi …”

El m-a tras la el, presandu-ma la pieptul lui inainte sa-mi sopteasca la ureche, „Tu, Isabella Swan, vei fi prima si ultima pentru mine”.

Am rasuflat usurata si am zambit. Eram din nou multumita.

„Acum”, a spus Edward, „Ora de somn pentru omuleti”.

„Nup”, am spus eu, chiar daca aveam pleoapele grele de somn.

El a tras paturile peste mine si a inceput sa-mi fredoneze cantecul de leagan. Eu am zambit in timp ce alunecam in somn, in bratele lui.