Capitolul 7

Fata lui a facut ca suvoaiele de lacrimi sa mi se opreasca si o furie pura, oarba le-a luat locul, umplandu-ma pana in adancul fiintei.

El arata trist si confuz. „Bella…” a inceput el, tinandu-si mainile intinse in fata, „lasa-ma sa-ti explic”.

M-am ridicat in picioare. „Sa-mi explici ce?” am zbierat eu, „Sa-mi explici cum ai mintit, sa-mi explici cum nu ai venit la mine acasa din cauza ca flirtai cu … cu… EA!”

Fata lui arata socata. Nu cred ca ma vazuse vreodata atat de furioasa. Daca mai conteaza, cred ca nici eu nu ma vazusem vreodata asa.

Fata lui a cazut si a pasit spre mine, intinzand o mana ca sa-mi atinga fata.

Eu m-am ferit. „Nu ma atinge”, am spus raspicat.

El a tresarit, o expresie de groaza contorsionandu-i trasaturile.

Stiam ca de fapt nu vazusem nimic exact, ca ei doar radeau si vorbeau impreuna, incat nu ar fi trebuit sa fiu asa, insa…Doamne, trebuia sa fie EA! Gelozia ma coplesea.

„Nu e absolut nimic care sa te ingrijoreze”, am imitat eu pachetul de minciuni pe care el mi le spusese in aceasta dimineata. Asta numesti tu nimic…Ea era practic calare pe tine”.

El arata complet terminat, „Bella, iti jur…”

„Scuteste-ma”, i-am retezat-o eu cu rautate.

„Lasa-ma sa explic!” a strigat el.

L-am privit cu ochi scrutatori, „Cinci minute”. Tonul meu era tensionat, intensitatea din ochii mei batand-o pe cea din ai lui pana in Timbuktu si inapoi.

„Bella”, a inceput el innebunit, „Eu, sincer…” s-a uitat imprejur la peretii lui Alice, zbatandu-se sa-si gaseasca cuvintele, „Eu chiar nu stiu ce mi-a venit. Eu… eu…EA m-a sarutat pe MINE!”, a terminat el – de parca asta ar fi facut ca lucrurile sa fie mai bune.

Nu le-a facut sa fie mai bune, in niciun fel, forma sau stare.

Am auzit-o pe Alice dregandu-si vocea si Edward s-a intors s-o priveasca. „Ea n-a vazut asta?”

Alice a clatinat din cap.

Edward a palit…si mai mult. „Nu, stai, inainte ca tu…”, a inceput el.

Eu am pasit spre el cu mana ridicata, gata sa-l palmuiesc.

Mi-am revenit. Nu, revenit nu era corect. Lasasem revenirea undeva, cu vreo douazeci de kilometri in urma, in praf, atunci cand cuvantul „sarut” a fost mentionat.

Muschii falcilor mi s-au inclestat si mi-am retras mana. N-as fi putut niciodata sa ma mobilizez sa fac asa ceva, chiar daca de fapt nu l-ar fi durut.

„Bella, te rog…”, a implorat el.

„Continua sa-ti sapi groapa mai adanc, Ed”, am spus cu sarcasm, „Esti deja la jumatatea drumului spre China – Cand te intorci, adu-mi niste lo mien”.

„Insa, am…am…i-am spus sa se opreasca dupa ce s-a intamplat, si apoi…Nu stiu cum am putut face asta”, privirea lui era penetranta, incercand sa ma faca sa inteleg scuzele lui demne de mila, „Imi pare atat de rau. Din adancul fiintei mele, Bella, eu…a fost ca si cand nu as fi fost eu, si apoi, cand te-am vazut…”, vocea lui innebunita s-a intrerupt. A cazut in genunchi, „Bella, TE ROG asculta!”

Implorarea lui ma inmuia, si pentru un moment, aproape ca l-am ierat complet. Insa apoi, i-am vazut din nou razand si sarutandu-se cu ochii mintii, si am revenit la furia diperata.

„Nu face asta”, i-am spus, ridicand o mana pentru a opri suvoiul lui de cuvinte fara rost. „In mod evident, nu ti-a parut asa de rau cand ai sarutat-o, caci altfel nu ai fi ras laolalta cu ea cand am intrat eu”, mi-am muscat buza si am incercat sa-mi opresc lacrimile, „Pleaca”.

Felul in care ma fixa Edward avea sa ma urmareasca o eternitate…nu ca as mai avea parte de asta. Era deznadajduit si ranit – si eu eram cea care provocase toate astea.

In acelasi moment, el s-a intors si a iesit din camera.

Genunchii mi-au cedat si m-am prabusit pe podea in momentul in care usa s-a inchis. Durerea care crestea in mine era prea mare pentru trupul meu fragil, uman. Excesul a iesit in afara prin lacrimile grele care mi se rostogoleau pe obraji cazand apoi pe covor.

Am simtit de parca muream, doar ca in loc sa mi se deruleze momente din viata mea prin fata ochilor, imi apareau amintiri cu mine si Edward. Noi in poiana. El cantand melodia mea la pian. Lucrurile frumoase pe care mi se spusese care imi faceau inima sa se topeasca.

Am suspinat tare, incercand sa blochez aceste ganduri prin zgomot. Abia apoi mi-am dat seama ca suspinam pe ceva – umarul lui Alice.

„Shhhh, Bella, o sa fie totul bine”, a spus ea, mereu optimista.

Eu am plans mai tare. Bineinteles ca nu va fi totul bine. Nu avea sa mai fie o nunta. Nu aveau sa mai fie saruturi si soapte de dragoste. Nu aveam sa mai zbor atunci cand el alerga. Se incheiase, se terminase totul, si cu asta, se terminase si viata mea.

„El…a…sarutat-o?” am reusit eu sa intreb printre hohote.

Alice era tacuta.

Traducere: da.

Suspinele imi sfasiau pieptul.

„Bella, se intampla ceva ciudat”, a spus ea, „Ceva ce nu e tocmai in regula”.

Asta observasem si eu. Am privit in sus, spre ea, printre lacrimi.

„Il stiu pe Edward de o vesnicie si el n-ar fi facut niciodata asa ceva – cu atat mai putin tie”, a spus ea, si pentru un moment, am indraznit sa sper ca totul putea din nou sa revina la normal.

Usa s-a intredeschis. Eu nici macar nu am vrut sa stiu cine era acolo.

„Iesi afara”, a zbierat Alice, „ACUM!”

Atunci vocea ei a sunat cu a unui vampir, fapt ce a facut ca usa sa se inchida rapid.

„Bella”, a intrebat ea, „vrei sa mergi acasa?”

Acasa? Nu mai aveam una. Tanya imi smulsese asta din brate.

Am clatinat din cap in umarul ei.

„Umm…bine”, a spus ea, „Cred ca poti sa dormi la mine in camera.”

In mod clar, Alice nu era foarte sigura cum sa se comporte cu un om cu inima sfasiata care isi revarsa lacrimile pe ea, mai exact, pe o camasa ce costase probabil 400 de dolari. Cu toate acestea, cercurile pe care ea le trasa masandu-mi spatele au ajutat putin.

Intr-un final, hohotele mi s-au oprit, si apoi tot ce mai ramasese, erau lacrimi tacute.

Dupa zece minute, Alice a vorbit din nou. „Bella…ei au un fel de…adunare jos in legatura cu Irina”, vocea ei suna plina de incordare, „vrei sa…aa…vii si tu?”

Capul mi s-a ridicat brusc si mi-am sters umezeala de pe fata cu maneca. O expresie noua, plina de determinare a aparut in ochii mei. „Da”, am spus eu cu inversunare. Aveam de gand sa fac ceva. Inca nu stiam ce, dar aveam de gand sa fac.

M-am ridicat si am iesit din camera.

Coborand scarile, am vazut vampirii adunati in jurul masutei de cafea. Primul lucru care mi-a captat atentia a fost lipsa unui anumit vampir – Edward.

Tanya mi-a zambit de parca as fi fost cea mai buna prietena a ei. Kate s-a uitat urat. Restul Cullenilor, chiar si Rosalie, si Eleazar, ma priveau cu expresii triste, pline de mila. Carmen parea plictisita, insa cea mai ciudata expresie era cea a lui Josius.

El ma fixa cu intensitate. Ochii lui erau – imperativi. Mi-am ferit privirea si expresia lui s-a transformat in dezamagire. N-am ratat asta.

Poate ca Alice avea dreptate. Poate ca intr-adevar se intampla ceva acolo.

Eu si Alice ne-am asezat pe un fotoliu lat.

M-am uitat la Jasper si el s-a crispat. Emotiile mele probabil ca-l asaltau. Trimitandu-i un zambet rusinat, am murmurat „Scuze”.

El si-a scuturat capul si a inchis ochii. O multumire calma a ajutat putin la potolirea durerii din mine.

Apoi, am avut o idee. Am privit spre Tanya si am zambit diabolic. El si-a intors privirea dupa a mea si a privit-o.

Dintr-o data Tanya a inceput sa se foiasca, cu o expresie confuza pe fata.

Alice l-a privit pe Carlisle, „N-ar trebui sa-l asteptam si pe Edward – stii tu”, a privit catre cei din Denali, „in cazul in care…pierdem controlul?”

M-am intrebat ce vazuse. Carlisle doar a aprobat din cap.

Rosalie si-a dat ochii peste cap, evident plictisita.

Am stat asa, in liniste, o vreme, pana cand Emmett a rupt tacerea, „Alice, unde e el?”

„Pe drum inapoi”, i-a spus ea.

Inapoi? „Inapoi de unde?” am intrebat.

Ea m-a privit misterioasa, „Oregon”.

L-am facut sa fuga pana in Oregon si inapoi. Cel putin Tanya nu fusese cu el.

Chiar atunci, Tanya a sarit in picioare, Poate ca ar trebui sa merg sa vad ce-i cu el”, a sugerat ea, folosindu-si tonul convingator, ca un tors de pisica.

„NU!”, am urlat eu. „Adica nu”, m-am corectat.

„Bella are dreptate”, a spus Jasper, „Edward are nevoie sa fie singur”. El i-a aruncat Tanyei o privire care ar fi topit si ghetarii.

A continuat sa o priveasca si ea a inceput sa se foiasca din nou in scaun. Arata ca un copil mic care trebuia sa mearga la olita…Poate ca asta era senzatia cu care o tortura Jasper. Am zambit.

Emmett si-a icrucisat bratele pe piept si s-a lasat pe spate in pernele canapelei. „Hai sa facem ceva”.

„Baseball?” a sugerat Rosalie.

Ochii lui Emmett au stralucit. „Nu e suficient de proasta vremea”.

Jasper mi-a aruncat un ranjet ciudat. „Cred ca Bella ar trebui sa aleaga”, a spus el.

Ochii mi s-au marit. Aratam ca o caprioara in lumina farurilor. Ce joc as putea vreodata sa joc ca sa castig impotriva unui grup de vampiri super puternici?

Brusc, am fost lovita de o idee. Mica Cruella Deville in capul meu radea isteric. Aveam de gand sa fac o haina de blana cu pete din Tanya.

„Monopoly”, am spus.

„Sunt de acord”, a strigat Alice.

Era trei dimineata. Bratul ma durea de la miscatul pucului meu albastru pe tabla de joc.

Tensiunea a crescut cand am aruncat zarul. Daca as prinde un cinci.

Micul cub alb se rostogolea cu incetinitorul. Doi. Patru. Sase…CINCI!

Triumfatoare, cu o expresie nebuna in ochi, am cucerit locul de parcare. Radeam. Nu, gresit, eram isterica.

Alice mi-a inconjurat umerii cu un brat. „Relaxeaza-te”.

M-am calmat pentru Alice, insa confetti pluteau in capul meu. Am castigat! Am batut-o pe Tanya! O luasem razna complet, absolut, cu certitudine, 100%…insa era in regula. Expresia de pe fata Tanyei era nepretuita.

Jasper a privit-o pe Alice. „Alice, unde e Edward?”

Alice a ridicat din umeri, „Banuiesc ca va trebui sa incepem fara el”.

I-am aruncat o privire nervoasa, insa ea a inlaturat-o. Oricat de mult incercam sa-l indepartez din mintea mea, eram ingrijorata pentru el.

Carlisle a inceput, „Deci, Emmett, cum merge cautarea?”

Emmett i-a aruncat lui Jasper o privire plina de nervozitate. „Credem ca am urmarit o cale gresita. Credem ca vreun nenorocit ne-a pacalit, purtandu-ne pe o urma falsa”.

Kate a pufnit. „Vrei sa spui ca cineva a rapit-o pe Irina?”

„Trebuie sa spun”, a zis Eleazar, „stiind ce stie ea….ceea ce noi toti stim, ei bine, asta o face sa fie o tinta periculoasa. Banuiesc ca n-am mai fi aici daca ei ar sti ce ea ne-a spus”.

Eu m-am incruntat, apoi am observat ca nu eram singura. Cullenii erau si ei derutati.

Tanya incepuse din nou sa se foiasca. Frate, Jasper era favoritul meu.

Josius a oftat, „Ne pare rau sa va supunem unui asa mare risc, insa a devenit necesar. Exista in lumea asta lucruri mai puternice decat vampirii”, a inceput el. Tonul sau rau prevestitor a fost inlaturat de vocea sa catifelata. „Ei…ei de obicei se ascund, asta pana cand sunt deranjati”.

Expresia lui Carlisle era usor uluita, o expresie noua la el. „Mai putenici?”, a intrebat el.

Mai puternic decat un vampir? Carlisle ingrijorat? Il vroiam pe Edward inapoi, acum.

Josius a continuat, „Da…ei sunt un grup de fiinte cunoscut sub numele de Malinaught. Ei sunt nemuritori, ca si noi, insa mult mai vechi, si cu mult mai periculosi. Ei sunt cei care au inspirat povestile cu demoni. Celor din Malinaught le ploace la nebunie sa posede oameni. Pe scurt, Irina i-a deranjat. Ea stia unde se ascundeau ei si a fost prea lipsita de discretie.

Vampiri, varcolaci, demoni…Trebuiau sa apara si unicornii de aici de undeva.

Kate a pufnit, „Te-ai astepta ca dupa sute de ani ea sa fi invatat ceva”.

„Noi am venit…” a continuat Josius ezitant, vocea sa parca mergand pe coji de oua, „noi am venit ca sa strangem randurile, ca sa spun asa…odata ce am fost siguri ca ea nu a pplecat din proprie initiativa”.

Aceste idei au plutit putin in jurul creierului meu inainte sa se aseze. Cand intr-un final au facut-o, mi-am dorit inversul.

Avea sa fie un alt razboi.

Esme a vorbit prima. „Ati venit sa-mi puneti familia in pericol?” a cerut ea nevenindu-i sa creada. Aparuse o nota noua in vocea ei – furia.

„Dupa ce ne-ati refuzat atunci cand noi v-am cerut ajutorul in lupta contra Victoriei?” a zbierat Emmett.

Tanya se foia in continuare. Kate s-a aplecat spre ea si i-a soptit ceva.

Apoi eu m-am uitat la Alice si am observat ca ea privea din nou in gol.

„Ce este?” a intrebat-o Jasper.

„S-a intors Edward”, a spus ea fericita, „El a gasit-o…aaa, ma rog, ea l-a gasit pe el”.

Am auzit o bufnitura si apoi am vazut usa zburand din balamale.

Edward a dat navala si l-a privit urat pe Josius, ochii fiindu-i negri. O zeita cu parul rosu s-a strecurat din spatele lui. asadar, aceasta era Irina.

Josius s-a uitat si el urat.

Dintr-o data, ochii lui Edward erau din nou aurii.

Desigur! Edward nu-i putea citi mintea. Era dezamagitor pentru el. Poate, doar poate, Edward fusese fortat sa ma insele.

„Puterea lui Josius este controlul mintii!”, am zbierat eu.

Toata lumea mi-a aruncat o privire stranie, apoi si-au intors-o catre Josius. „Este adevarat?” a intrebat Carlisle.

Josius era intruchiparea inocentei. „Bineinteles ca nu”, a spus el, uitandu-se la fiecare in parte, intens.

„Vezi, Bella, nu e nimic care sa te ingrijoreze”, a ciripit Alice.

Am tras cu ochiul la ea, apoi m-am intors si l-am fulgerat pe Josius cu privirea. Bineinteles ca ei nu m-ar fi crezut…ei nu m-ar crede pentru ca EL nu vroia ca ei sa faca asta. Iar eu eram singura imuna, la fel ca la darul lui Alice sau cel al lui Jane.

El a zambit la mine amenintator. Asta nu era de bine.

Eram in ape foarte adanci. Logodnicul meu sarutase o alta femeie. Un razboi era pe cale sa inceapa, si singurele persoane de partea mea fusesera spalate pe creieri.

„Cum de e usa sparta?” a intrebat Esme.

Un singur cuvant putea descrie situatia: Drace.